Criza Partidului National Liberal

Recenta campanie electorala din Romania si scorul obtinut de Partidul National Liberal au repus pe tapet pozitionarea PNL-ului in raport cu electoratul, istoricul si rolul pe care acest partid il mai are de jucat in viitorul politic al Romaniei. Cotat cu putin peste 18 in alegerile de la sfarsitul lunii noiembrie, PNL-ul s-a trezit in situatia unui partid-pivot, asemanator partidelor liberale europene, care cel mai adesea ajuta fie un partid de stanga, fie unul de dreapta, sa formeze majoritatea guvernamentala. Daca acest rol ii este rezervat si partidului liberal romanesc pe esicherul politic romanesc, ramane de vazut, dar acest rol de pivot ar insemna polarizarea electoratului romanesc dupa jocul politic stanga-dreapta intre PSD (ca si reprezentant al stangii) si PD-L (chipurile reprezentant al Dreptei). In acest caz, PNL-ului nu ii va fi rezervat decat rolul minor de partid inhaitat la guvernare, pentru asigurarea unei majoritati. Dar, dupa cum voi incerca sa demonstrez in aceste randuri, PNL-ul poate schimba aceasta stare de lucruri si se poate auto-impune ca reprezentant al Dreptei.

Partidul National Liberal, partid membru al E.L.D.R. (Partidul European al Liberalilor Democrati si Reformatori) face parte din paleta larga a liberalilor europeni, grup liberal trans-national fara o ideologica clara, care cuprinde in randurile sale atat partide liberal-conservatoare de dreapta cat si partide cu o orientare de stanga. De mentionat, ca peste Ocean, in Statele Unite termenul de liberal presupune o perspectiva stangista, spre deosebire de continentul european unde majoritatea partidelor liberale sint astazi partide conservatoare, de dreapta. Tinand cont de aceasta stare de lucruri, si prezenta liberalismului european pe un palier inferior Internationalei Socialiste ori a celei Crestin-Democrate, Populare--, nu ar trebui sa ne mire prea mult tendintele unor ideologi liberali de la noi care sustineau adeziunea PNL-ului la Internationala Crestin-Democrata.

Reinventat in decembrie '89, dupa caderea cuplului Ceausescu, si intemeiat cu acte in regula in ianuarie '90, PNL-ul a trecut din '90 pana astazi, printr-o serie de faceri si prefaceri ideologice, care au cristalizat un partid de centru-dreapta dar care cuprinde in sanul sau si reprezentanti ai curentului de centru ori chiar de stanga. Anii '90 au dus la o multitudine de partidulete de nuanta liberala, de la denumiri ciudate gen Partidul Socialist-Liberal (condus de Niculae Cerveni), pana la Partidul Micilor Proprietari si al Liberei Initiative din Romania. Alte partide liberale dar cu o oarecare greutate in spatiul politic, precum PL'93 ori PNL-AT au fost absorbite de PNL dupa o lunga serie de intruniri si clarificari interne.
Asumandu-si imaginea de partid anti-comunist si reprezentant al modernizarii si bransarii Romaniei la valorile euro-atlantice, PNL-ul a avut o evolutie mai mult modesta pana in anul 2000, an dupa care partidul a ajuns la o anume maturitate politica, dupa ce a reusit sa 'aspire" majoritatea partiduletelor de nuanta liberala (Partidul Aliantei Civice ori UFD) precum si Alianta pentru Romania, partid de centru-stanga, desprins din PDSR. Membru al Conventiei Democrate in guvernare 1996--2000, PNL-ul si-a croit propriul drum dupa 2000, participand singur in alegerile din acel an, spre deosebire de PNTCD care a preferat o noua Conventie de mica anvergura cu UFD-ul si un insignifiant partid ecologist, fapt care a dus la neintrarea taranistilor in Parlament (foarte probabil, daca PNTCD ar fi participat singur in alegeri, ar fi reusit scorul de 3% necesar intrarii in Parlament). Beneficiind de inteligenta politica a lui Valeriu Stoica si viziunii acestuia privitoare la realitatile romanesti, PNL-ul s-a consolidat si extins in teritoriu. Alianta Dreptate si Adevar (D.A.), constituita pentru a detrona dinozaurul PSD-ist de la Guvernare a dus la scurta vreme dupa victoria din 2004 la certurile deja binecunoscute dintre PNL si PD. Refuzand ideea fuziunii, PNL-ul s-a confruntat cu dusmania oarba a presedintelui Traian Basescu care a incercat minimalizarea rolului Partidului National Liberal in viata politica romaneasca, prin crearea unei disidente in sanul partidului si prin mosirea efemerului Partidului Liberal-Democrat. Pierzand intuitia lui Valeriu Stoica si devenit pandant al intereselor omului de afaceri Dinu Patriciu, PNL-ul a reusit sa mentina in haturile proprii guvernarea, cu acordul tacit si al PSD-ului (tradandu-si in acest mod alura de partid istoric, anti-comunist, cu care se falea pana la acea data). Daca o serie de membri PNL au parasit partidul pentru mai noul PD-L (rezultat in urma fuziunii dintre PD si PL-D) care in concordanta cu titulatusa sa ar ingloba si curentul liberal, o serie de membri marcanti ai PNL au preferat sa treaca in esalonul doi al partidului (de amintit pozitia seniorului Neagu Djuvara care refuzand alianta tacita cu PSD-ul a renuntat la functia de Presedinte al Seniorilor Liberali--grup oricum fara mare influenta in deciziile partidului).

Desemnat acum prin vointa electoratului, drept al treilea partid al tarii, PNL-ul trebuie sa-si clarifice drumul politic pe care-l va urma in viitor. Spre deosebire de Europa Occidenta unde clivajul stanga-dreapta se cristalizeaza intre un partid social-democrat si unul conservator/crestin-democrat, in Romania, in lipsa coagularii unui pol de dreapta conservator/popular dupa '90, acest spatiu ar fi putut fi ocupat de PNL daca acesta din urma ar fi reusit sa atraga in vederile sale patura clasei de mijloc si a intelectualilor cu valori liberale-conservatoare (think-tankuri precum Institutul de Studii Liberale au avut o mica influenta sau deloc in partid). Iar aici, in opinia mea, consta mare infrangere a PNL-ului, care nu a reusit sa coaguleze in jurul sau tinerii intelectuali cu valori liberal-conservatoare. Desi a incercat la un moment dat coalizarea fortelor de centru-dreapta pe o structura comuna liberal-conservatoare, stangaciile si nehotararea ideologica a liderilor actuali ai PNL au dus la plafonarea partidului undeva la 18% si la transformarea acestuia in simpla remorca guvernamentala pentru PSD ori PD-L, ceea ce presupune la o adica, ca PNL a pierdut partida reprezentarii unuia din cei doi poli ai puterii, necesari jocului democratic.