Esecul partidelor isteric-nationaliste

Cu sub 3% din voturi, atat PRM-ul lui C.V. Tudor cat si PNG-ul lui G. Becali au ramas in afara Parlamentului. Spre deosebire de Vadim Tudor care refuza sa priceapa realitate si se incapataneaza sa vada PRM-ul in Parlament, liderul PNG s-a situat pe pozitii mai realiste, recunoscand cu jumate de gura ca politica e o necunoscuta pentru el, gandindu-se sa se retraga definitiv sau pentru o vreme. Lideri-locomotiva, atat Vadim Tudor cat si G. Becali au esuat in tentativa lor de a trage partidele lor in Parlament. Evident, pentru sanatatea discursului parlamentar, absenta celor doi presedinti de partide din Parlament e benefica si semnifica o oarecare maturizare a electoratului romanesc care nu se mai lasa influentat in aceeasi masura de discursul populist-mesianic al lui G Becali ori de cel justitiar-vulgar al lui Vadim.
Esecul politic al celor doi, lasa segmentul nationalist descoperit si primenit de butaforiile marca Vadim/Becali, care orice ar face de acum inainte, e greu de crezut ca vor mai reusi puseuri electorale cata vreme votantii PRM-ului s-au indreptat inspre Traian Basescu si partidul lui prezidential iar votantii PNG-ului s-au dumirit in ceea ce mai priveste capacitatea 'Principelui, lui Mihai Viteazu, Ursului" de a tine haturile unei structuri ierarhice, exemplul dupa cum este condus clubul de fotbal Steaua fiind graitor.
Discursul national-moderat, conservator si bransat realismului politic a lipsit cu desavarsire dupa '90, fiind apanajul national-comunismului stangist ori a dreptei pecuniar-ignare, dar aruncarea in cimitirul politic al celor doua partide bazate pe carisma tot mai slaba a liderilor lor, ar putea primeni calea pentru o noua forta in spatiul politic romanesc.